The Free Corvette

Ultimele Articole

Reflecție finală pe spațiul porții

Mergând pe spațiul porții, m-am trezit brusc gândind. Un șoc pe care nu-l mai resimțisem niciodată atât de intens. Am avut pentru o clipă senzația copilăriei de plăcere amestecată cu teamă în fața misterelor vieții. Acum însă era ceva cu mult mai fascinant: fabricasem primul meu gând, propriu, pe care nimeni și nimic nu putea să-l clintească, cu atât mai puțin să-l ghicească.

Apoi au început frământările: o să mai gândesc? Dacă da, când? Dacă nu, de ce? Dacă da, o să mai fie oare la fel? Dacă nu, o să uit prima senzație? Dacă da, ce o să fac cu gândurile viitoare? O să le rețin? O să le uit? O să le public? De ce, dintr-o dată, atâtea întrebări într-un cap ce fusese netulburat de vreo brumă a gândirii?

Am devenit un monstru, începând să gândesc? Gândesc bine gândindu-mă la monștri? N-ar fi mai bine să mă pârăsc cuiva, poate are vreo pedeapsă, după ispășirea căreia să uit tot?

În fond, om sunt, și tot om oi fi fost și până acum, da’ uite că s-a-ntâmplat nenorocirea asta și nu știu ce să fac.

Mă plimb în continuare pe spațiul porții și deodată îmi vine gândul final, revelația pe care o așteptam fără să-mi dau seama, gâdilarea inconștientului și soluția tuturor întrebărilor: “De acum înainte nu mai gândesc. Ăsta e ultimul meu gând, pe care-l voi repeta ori de câte ori va fi nevoie, pentru că de el nu mă tem. De acum înainte nu mai gândesc. Asta îmi dă siguranță, încredere și curaj. Nu mai gândesc.”

Creierul recepționează mesajul și circumvoluțiunile se reduc treptat, până la perfecțiunea însăși. Mintea îmi face pasul la offside.

Orice gând este periculos, și prin urmare, interzis. Asta până la noi ordine. Oare cine o fi scris acest scenariu pentru poporul român? Pentru că, fiind actori înnăscuți, membrii acestui popor l-au jucat până la identificare.

Dar acum gata, cratița cântă și bine-i la umbra pătratului de ștrudel!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *