Aflată în proiect încă de pe vremea înscăunării lui Ciorbea ca primar, înscăunarea lui Ciorbea ca premier a lăsat locul unui vid la conducerea destinelor Capitalei, numit Viorel Lis.

Dintre micile amănunte care fac din Lis ceea ce nu ne place, amintim numele, mirosul și mania de a face promisiuni.

Nu de mult s-a încheiat prima lună din seria lunilor în care nu se face nimic, luna ”să facem Capitala lună”. Nu se știe exact în ce lună s-a făcut Capitala, cert este că ea arată cel mult ca pe Marte, nicidecum ca și cum ar fi fost proaspăt transformată în lună.

Ceea ce reține atenția în mod deosebit este lupta continuă și inexistentă împotriva gunoiului, ce îmbracă, parcă de la o zi la alta, noi forme de exprimare a ineficienței.

Ultima măsură în domeniu se află sub semnul unei totale economii financiare și mai ales intelectuale, astfel încât banalele coșuri de gunoi ce domină întinderile nesfârșite ale capitalei sunt încet, încet înlocuite cu recipienți mai comozi și mai ușor de întrținut, adică saci de plastic.

Denumiți inițial Ciorbags, după numele celui care a inițiat proiectul în vremea de glorie a promisiunilor electorale, arătoșii saci de plastic gri ce zac prin parcuri la baza câte unui stâlp ce a susținut pe vremuri un coș de gunoi au intrat în limbajul uzual sub denumirea de ”pubelele lui Ciorbea” sau, mai recent, de ”Ciorbele.”

Ciorbelele sunt mari, încăpătoare, și își oferă generos priveliștea internă trecătorului obosit și iubitor de frumos ce străbate aleile prăfuite ale parcului și ale gândurilor sale.

Ciorbelele sunt adăpost la vremuri de restriște pentru câini, cerșetori și violatori, fiecare cu treaba lui, numai să nu se întâlnească.

Ciorbelele put și se adună unele lângă altele, ceea ce face capitala lună, ciorbelele sunt spiritualitatea românului, Miorița, Eminescu, coloane ale infinitului gunoi.

Ciorbela mustește de sevă a vieții, adunând ca într-un fagure muște multicolore aparținând capitalismului în putrefacție.

Am învățat la școală că românul e harnic, inteligent, cu o țară bogată și o istorie zbuciumată.

Țară bogată om fi avut, nu zic nu, dar s-a cam zbuciumat odată cu istoria, cât despre român, să ne ferească Dumnezeu de românul leneș și prost care se crede harnic și inteligent, că-l apucă inventatul de Ciorbele și exportatul de bucăți de țară, doar-doar de l-o lăsa cineva să-și stingă țigara în closet la NATO.