The Free Corvette

Ultimele Articole

Lupul și șoarecele

Că doar nu degeaba se spune “Fugi ca de doctor!”. Și dacă nu se spune, se moștenește, că sănătatea nu-i bilă de biliard s-o împungi cu tacul. Plimbându-te cu telecomanda prin viață te trezești deodată că nu mai poți da înapoi. Și dacă tot te-ai trezit, dai drumul la radio, că poate prinzi o zi fără pastilă. Ghinion însă, pentru că tachetele murmură mai tare ca oricând pe umărul mașinii infernale “Te iubesc, Vasile, ca tine nimeni nu mă tulbură. Eu rimă ți-aș găsi, dar mi-e o lene de nici nu poți să-ți închipui!” Miriștea e cea pe care o […]

Read More

Cintezoiul oliv (Gică)

Dulce mai e viața celui ce nu ia pastile, sforăie un cintezoi pe craca nucului bătrân din fața casei. Și frig mai e pe craca dezvelită de frunze ce se zbate sub carnalitatea vântului de iarnă. — Da’ ce frumos vorbești, domnule cintezoi, ce ți s-a întâmplat și mie nu? Cintezoiul se uită cu dispreț la ochii uimiți de om, face cu coada că “n-ați ajuns voi, oamenii, la noi, cintezoii” și-și ia zborul în înaltul cerului mov de durere metafizică. Omul, doctorul, se consultă o leacă pe unde a învățat și el că intră bolile în organism, ia un […]

Read More

Cu bâta primordială prin viața de zi cu zi

O pauză binemeritată este întotdeauna bine meritată, însă prin prelungire ea poate deveni benefică, ceea ce este exact ceea ce nu ne dorim noi, oamenii de mâine ai zilei de azi. Bâlbâieli, tușituri, ronțăieli de mere și foșneli de celofane, brotăcei bălăcindu-se voioși pe sub umbrarul de cyclamen, examene ce se apropie, atobuzul ce se depărtează, toate la un loc și fiecare în parte sunt elemente ce ne colorează plictisitoarea viață de zi cu zi, îmbătându-ne cu tentacule mai puțin acre ale realității pe care o înghițim. Și cu toate astea, este o dimineață frumoasă de vară, cu temperaturi ce […]

Read More

Delirul foamei

Sau tot așa când eram eu acasă și mă jucam cu țeava puștii, am descoperit nu fără oarecare sacrificii trăgaciul. Și cum tragaciu’ nu-i ca Stângaciu, m-am trezit peste vreo douășpe zile, și asta de foame, că altfel nu. Pușca era verde… Și de câte ori îmi spusesem: nu te uita cu ochiul drept la pușca verde, căci repede te va doborî! De acuma era tardiv, mai aveam totuși un ochi, pe care l-aș fi putut face și omletă, însă n-aveam caise să dau la canar. Motiv, pentru care m-am mulțumit și cu canarul, care a fost suficient de fraged. […]

Read More

Priza

Marile descoperiri ale omenirii cu mâna s-au făcut. Emisiune pentru curioși inconștienți. Astăzi, priza. Priza este ceea ce se găsește la mulți dintre pereți, de obicei în partea inferioară a acestora. Ea este astfel alcătuită încât a se putea băga în ea orice, de la ștechere până la mâinile proprii, cu sau fără ajutorul unei perechi de cuie. Patentul prezintă utilitate în sensul prezentei abordări doar în măsura în care este complet dezizolat, altfel el împiedicând în mod neelegant circulația ordonată a purtătorilor de sarcină în mâna manipulantului. Priza se realizează atunci când comuniunea om – curent alternativ este mai […]

Read More

Pămătuf pentru praf de stele

Crizantema de plastic a condițiilor în care apare face întotdeauna comunicarea pe cât de facilă, pe atât de imposibilă. De aceea, magnitudinea capsatorului orientat cedează adesea scandând frenetic acordurile baroce ale siluetei deznădăjduite. Ferestrele turbionare ce fac abuzul de integrare luminează haotic indecența abrutizantă a scriitorului în levitație. Cartea-i grea, macină văzduhul înfierat de bolnavele cetăți ale căror pietre brăzdează fața de nevăzut a cocostârcului. În rest, liniște. Foamea-i macină pe toți în momentele de restriște a spiritului și a faptei necugetate. Măsluirea apare ca necesitate și se impune în omătul cald, proaspăt, de ceară. Nimeni și nimic nu poate […]

Read More

Reflecție finală pe spațiul porții

Mergând pe spațiul porții, m-am trezit brusc gândind. Un șoc pe care nu-l mai resimțisem niciodată atât de intens. Am avut pentru o clipă senzația copilăriei de plăcere amestecată cu teamă în fața misterelor vieții. Acum însă era ceva cu mult mai fascinant: fabricasem primul meu gând, propriu, pe care nimeni și nimic nu putea să-l clintească, cu atât mai puțin să-l ghicească. Apoi au început frământările: o să mai gândesc? Dacă da, când? Dacă nu, de ce? Dacă da, o să mai fie oare la fel? Dacă nu, o să uit prima senzație? Dacă da, ce o să fac […]

Read More

Lăsata secolului

Nici n-aș putea să-mi exprim în gesturi cugetate bucuria ce m-a cuprins când mi-am dat seama că am trăit mai bine de un sfert de viață ca să aflu că azi e lăsata secolului. Că așa se-ntâmplă-ntotdeauna, când ți se face și ție de o distracție, vine câte o zi dintr-asta care e ultima. Și-apăi, dacă era vreo ultimă mai de colea, era una, da’ lăsata secolului e mult mai multe! Mai ales acum, la sfârșit de mileniu, când încheiem și secolul vitezei, știm că viteza ca derivată I a spațiului, merge ea cât merge, da’ până la urmă te […]

Read More

Calup publicitar

Dacă expertiza încropită pe marginea prăpastiei duce la Roma, atunci Ultragiator se întoarce – de azi pe ecrane, monitoare și display-uri, un film de 36 de poziții pe săptămână, nerecomandat celor cu probleme minore, de genul fantomelor din New Jersey. Ca un corolar, mărturisesc că niciodată problema găsirii și alegerii unei continuări potrivite cu privire la întorsura frazei nu a avut cutezanța a-mi tulbura puterea de discernere, adică întotdeauna puterea condeiului ridicată la puterea a treia a fost mai interesantă decât urmărirea ideii în sinele său. Totuși, se întâmplă ca muguri de bambus să se ardă în tigaia Unchiului, sub […]

Read More

Rămășițele etnologice și dubiile meditative aplicate în societatea multifunerară a găinilor cu baterii Toșiba

Ca o scuză pentru impunătoarea prezență a lipsei pastilei de ieri, vin iată și-mi fac autocritica, mea culpa, curriculum vitae, vox populi, magna cum laudae, ecce homo, ab initio și ad hocil, cogito ergo sumele, diferențele și logaritmările infinit amalgamabile, pe care declar pe propria că le voi depune pentru a putea fi astfel încât. Dacă mai adăugăm că mânătărcile nu sunt ce par a fi, comedia este finito, adică în gradul maxim de finisare, căci ce altceva e viața decât un cârnat de comedii cu soia? N-aș vrea să dau naștere unui nou curent în filosofia antică, însă trebuie […]

Read More