The Free Corvette

Ultimele Articole

Corolarul capacului de lapte Brenac

O nouă dimineață frumoasă în devenire, cu soarele strălucind în spatele barierei groase de nori, trimițându-și puținele grade care i-au mai rămas spre atât de voiosul popor român. Urmează un nou început de săptămână, în care îngropăm amintirile bairamelor trecute și ne înrolăm în batalionul așteptării următorului weekend. În fine, un nou cincinal în care un ou ajunge cât un bou iar boul ajunge sus de tot, în vârful dealului, unde miroase atât de frumos a cârnați efemeri…

Problema noastră e următoarea: se da triunghiul ABC și nimeni nu știe ce să facă cu el. Ei, dacă era Triunghiul Bermudelor, mai puneam o bermudă pe noi și treceam și iarna asta, mai dormind, mai flămânzind, mai înjurând, mai ceva ca-nainte.

Ei, nici chiar așa. De pildă, mergeam eu ieri pe stradă când văd, chiar în fața mea, un stâlp. Și pe stâlp, doi vulturi. Unul era pleșuv, și unul era să cadă. Acuma, e clar că n-avea cum să cadă, pentru că avea gheare adânc hărăzite de natură cu care să se apuce de postul din vârful stâlpului.

Revenind la societatea umană, procesul este reprodus excelent spre binișor de fantastic, uneori chiar are loc. Cum altfel s-ar putea explica tăcerea fantastică din zorii democrației, pe o alee pustie a vieții de zi cu zi? Cum altfel ar putea tenismanul a servi, decât în față? Cu mica deosebire că el ia vreo patruj’ de dolari pe servă și noi avem 60% din ogoarele patriei noastre multimilenare cultivate cu bălării, din cauză că 40% s-au nimerit a fi plantate cu grâu și alte ierburi dinastea neeconomice.

De fapt, e clar totul precum e clar că băiețelul ce cântă în turnul castelului părăsit nu poate fi decât Gică Petrescu, așa după cum un idiot banc ar suna în rezumat.

Și totuși viața merge înainte, niciodată înapoi, de ce, în fond ce contează, de vreme ce așa e bine?

Ca un corolar, ar mai lipsi pentru astăzi analiza capacului de lapte Bernac. Se știe că în cadrul cutiei de lapte 1 litru pasteurizat și nefiert, locul capacului este luat de lipsa acestuia, care iată aruncă tentaculele procesului industrial de dezvoltare undeva în bezna anilor haini, după cum mi se suflă.

De aceea, mă retrag, cu ultima brumă de decență și adresez întrebarea meditativ – generic: Ă?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *