The Free Corvette

Categorie: Pastile

Timp de câteva luni, am scris seara și citit dimineața, la Radio Delta, câte o pastilă pe zi. Texte scurte, dar adânci, care explorează limitele gândului și ale expresiei, depășindu-le brutal de cele mai multe ori. O colecție unică de scurte texte aparent absurde, dar cu un mesaj social sau politic acut.

Reforma RATB

Plecând de la entuziasta și fără de avânt deviză: “Azi o bombă, mâine un iepure”, a pornit în sfârșit și reforma RATB. Departamentul societății de cadre din cadrul unității pentru selecționarea materialului textil a regiei mai sus menționate a întocmit și realizat un raport, potrivit căruia, sistemul de control RATB este uzat moral, fizic și chimic, de la origini și până în prezent. Controlorii sunt depistați de către călători încă dinaintea apariției lor în stații, pentru ca apoi să fie, după caz, fentați, batjocoriți sau molestați, abuzați textual sau deferiți justiției. Măsurile luate ca o consecință firească a acestei stări […]

Read More

Grămada de roșii

Se pune deci problema: ce alege un om normal dintr-o grămadă de roșii? Este de la sine înțeles că o roșie. Este mai puțin de la sine înțeles că două roșii, și tot așa până când este de neconceput că toată grămada de roșii. În fond, țăranul ăla ce păzește? Roșiile. Toleranța la frustrare, fie ea implementată și pe un țăran, are niște limite ce pot fi atinse, ignorate și depășite fără grijă, da’ roșiile tot nu i le iei. Te târgui cu el, îl iei la film, îl iei la bătaie, da’ roșiile rămân acolo, mici, mari, coapte, bulionice, […]

Read More

Conopida

Când ploaia mănâncă o conopidă, se cheamă că a făcut-o de oaie. Ei, dar ce spun eu, fiecare face ce vrea, important e să-i placă. Dar oare-i place ploii să mănânce conopidă, sau o face-așa, de plictiseală, cum s-ar uita la un serial sud-american… Ă? Răspunde-mi la întrebare, băi Soare, că fac poezie cu tine-acuma… Poezie cu tine-acuma: Tine-acuma e voinicSaltă mândru din buricDintr-o oază mai aridăEl dezgroap-o conopidăȘi o pune, vorba aiaSă o ude tare ploaia. Ploaia însă nu se plouăZile patruzeci și nouă.Tine-acuma, Tine-acuma,Ți s-a cam uscat legumeFiindcă nu ai fost cuminteSă o lași ca înainte. Îngropată în […]

Read More

Mielul 21

În ciclul firesc de povestiri pentru copii neașteptați ”Mielul și chelul, ca pâinea și urechelnița“ vă prezentăm colecția ”De Paște paște mielul – ce paște de Paște mielul?“. Să se indice cuvintele cu majusculă și să se argumenteze indicația făcută – 2 puncte. Să se analizeze sintactic, morfologic și chimic mieii din poveste – 2 puncte. În cazul în care mielul nu este toxic, să se aducă la domnul profesor – 6 puncte și ați trecut clasa. Stimați ascultători, se apropie Paștele. Lumea ține post, postul ține 40 de zile, ziua ține cam 16 ore de foame că 8 le […]

Read More

Afrodita și chemicalele, sau rezistența prin cultură la români

Pasteurizând natural și aseptic, marele mic-burghez Pasteur, zis și “ăla cu chemicalele”, făcu ce făcu și descoperi ce descoperi. În același timp poliția economică a unui guvern balcanic și panoceanic se învârti ce se învârti în loc și ameți îngrozitor, căzând cu cioatele pe chemicalele lui Pasteur. Atunci pe loc se răspândi o mreajă ca o vrajă și o vrajă ca o mreajă care se contopiră și dădură naștere la copilul cu limbă de nuc și picioare de 7 ia la haș 8 mat. Copilul creștea într-un an cam cât scădea într-o lună, așa că la vârsta de 18 ani […]

Read More

Cravată morală de ziua națională

Într-o sărbătorească zi ce precede sărbătoresca noapte ce urmează sărbătoreștii zile de care tocmai vorbeam, musai este a face o mică schimbare la față a atitudinii. O cravată morală înlocuind papionul, o batistă cu buline viu colorate înfiptă în buzunarul sacoului de personalitate, măcar niște bretele în Y înlocuindu-le pe cele în X, învechite și blazate, n-ar strica nimănui, ba chiar ar folosi câtorva. Mai greu este că unii au dulapuri mai mari și alții au dulapuri mai puțin mari decât cei care au dulapuri mai mari decât ei, și atunci se tot învârt în jurul cozii, neavând cu ce […]

Read More

Lupul și șoarecele

Că doar nu degeaba se spune “Fugi ca de doctor!”. Și dacă nu se spune, se moștenește, că sănătatea nu-i bilă de biliard s-o împungi cu tacul. Plimbându-te cu telecomanda prin viață te trezești deodată că nu mai poți da înapoi. Și dacă tot te-ai trezit, dai drumul la radio, că poate prinzi o zi fără pastilă. Ghinion însă, pentru că tachetele murmură mai tare ca oricând pe umărul mașinii infernale “Te iubesc, Vasile, ca tine nimeni nu mă tulbură. Eu rimă ți-aș găsi, dar mi-e o lene de nici nu poți să-ți închipui!” Miriștea e cea pe care o […]

Read More

Cintezoiul oliv (Gică)

Dulce mai e viața celui ce nu ia pastile, sforăie un cintezoi pe craca nucului bătrân din fața casei. Și frig mai e pe craca dezvelită de frunze ce se zbate sub carnalitatea vântului de iarnă. — Da’ ce frumos vorbești, domnule cintezoi, ce ți s-a întâmplat și mie nu? Cintezoiul se uită cu dispreț la ochii uimiți de om, face cu coada că “n-ați ajuns voi, oamenii, la noi, cintezoii” și-și ia zborul în înaltul cerului mov de durere metafizică. Omul, doctorul, se consultă o leacă pe unde a învățat și el că intră bolile în organism, ia un […]

Read More

Cu bâta primordială prin viața de zi cu zi

O pauză binemeritată este întotdeauna bine meritată, însă prin prelungire ea poate deveni benefică, ceea ce este exact ceea ce nu ne dorim noi, oamenii de mâine ai zilei de azi. Bâlbâieli, tușituri, ronțăieli de mere și foșneli de celofane, brotăcei bălăcindu-se voioși pe sub umbrarul de cyclamen, examene ce se apropie, atobuzul ce se depărtează, toate la un loc și fiecare în parte sunt elemente ce ne colorează plictisitoarea viață de zi cu zi, îmbătându-ne cu tentacule mai puțin acre ale realității pe care o înghițim. Și cu toate astea, este o dimineață frumoasă de vară, cu temperaturi ce […]

Read More

Delirul foamei

Sau tot așa când eram eu acasă și mă jucam cu țeava puștii, am descoperit nu fără oarecare sacrificii trăgaciul. Și cum tragaciu’ nu-i ca Stângaciu, m-am trezit peste vreo douășpe zile, și asta de foame, că altfel nu. Pușca era verde… Și de câte ori îmi spusesem: nu te uita cu ochiul drept la pușca verde, căci repede te va doborî! De acuma era tardiv, mai aveam totuși un ochi, pe care l-aș fi putut face și omletă, însă n-aveam caise să dau la canar. Motiv, pentru care m-am mulțumit și cu canarul, care a fost suficient de fraged. […]

Read More