Marile descoperiri ale omenirii cu mâna s-au făcut. Emisiune pentru curioși inconștienți. Astăzi, priza. Priza este ceea ce se găsește la mulți dintre pereți, de obicei în partea inferioară a acestora. Ea este astfel alcătuită încât a se putea băga în ea orice, de la ștechere până la mâinile proprii, cu sau fără ajutorul unei perechi de cuie. Patentul prezintă utilitate în sensul prezentei abordări doar în măsura în care este complet dezizolat, altfel el împiedicând în mod neelegant circulația ordonată a purtătorilor de sarcină în mâna manipulantului. Priza se realizează atunci când comuniunea om – curent alternativ este mai […]

Crizantema de plastic a condițiilor în care apare face întotdeauna comunicarea pe cât de facilă, pe atât de imposibilă. De aceea, magnitudinea capsatorului orientat cedează adesea scandând frenetic acordurile baroce ale siluetei deznădăjduite. Ferestrele turbionare ce fac abuzul de integrare luminează haotic indecența abrutizantă a scriitorului în levitație. Cartea-i grea, macină văzduhul înfierat de bolnavele cetăți ale căror pietre brăzdează fața de nevăzut a cocostârcului. În rest, liniște. Foamea-i macină pe toți în momentele de restriște a spiritului și a faptei necugetate. Măsluirea apare ca necesitate și se impune în omătul cald, proaspăt, de ceară. Nimeni și nimic nu poate […]

Mergând pe spațiul porții, m-am trezit brusc gândind. Un șoc pe care nu-l mai resimțisem niciodată atât de intens. Am avut pentru o clipă senzația copilăriei de plăcere amestecată cu teamă în fața misterelor vieții. Acum însă era ceva cu mult mai fascinant: fabricasem primul meu gând, propriu, pe care nimeni și nimic nu putea să-l clintească, cu atât mai puțin să-l ghicească. Apoi au început frământările: o să mai gândesc? Dacă da, când? Dacă nu, de ce? Dacă da, o să mai fie oare la fel? Dacă nu, o să uit prima senzație? Dacă da, ce o să fac […]

Dacă expertiza încropită pe marginea prăpastiei duce la Roma, atunci Ultragiator se întoarce – de azi pe ecrane, monitoare și display-uri, un film de 36 de poziții pe săptămână, nerecomandat celor cu probleme minore, de genul fantomelor din New Jersey. Ca un corolar, mărturisesc că niciodată problema găsirii și alegerii unei continuări potrivite cu privire la întorsura frazei nu a avut cutezanța a-mi tulbura puterea de discernere, adică întotdeauna puterea condeiului ridicată la puterea a treia a fost mai interesantă decât urmărirea ideii în sinele său. Totuși, se întâmplă ca muguri de bambus să se ardă în tigaia Unchiului, sub […]

Ca o scuză pentru impunătoarea prezență a lipsei pastilei de ieri, vin iată și-mi fac autocritica, mea culpa, curriculum vitae, vox populi, magna cum laudae, ecce homo, ab initio și ad hocil, cogito ergo sumele, diferențele și logaritmările infinit amalgamabile, pe care declar pe propria că le voi depune pentru a putea fi astfel încât. Dacă mai adăugăm că mânătărcile nu sunt ce par a fi, comedia este finito, adică în gradul maxim de finisare, căci ce altceva e viața decât un cârnat de comedii cu soia? N-aș vrea să dau naștere unui nou curent în filosofia antică, însă trebuie […]

O nouă dimineață frumoasă în devenire, cu soarele strălucind în spatele barierei groase de nori, trimițându-și puținele grade care i-au mai rămas spre atât de voiosul popor român. Urmează un nou început de săptămână, în care îngropăm amintirile bairamelor trecute și ne înrolăm în batalionul așteptării următorului weekend. În fine, un nou cincinal în care un ou ajunge cât un bou iar boul ajunge sus de tot, în vârful dealului, unde miroase atât de frumos a cârnați efemeri… Problema noastră e următoarea: se da triunghiul ABC și nimeni nu știe ce să facă cu el. Ei, dacă era Triunghiul Bermudelor, mai […]

S-ar părea că, în majoritatea cazurilor, căutarea zilei de ieri nu aduce peste noapte cât aduce ceasul într-un an, fie el și an nou. De aceea, căutătorii zilei de ieri sunt din ce în ce mai mulți și din ce în ce mai rari. Paradoxul nu se explică, se înghite. Raritatea lor le asigură popularitatea, în timp ce numărul le asigură disprețul cu care sunt priviți, atunci când sunt văzuți. Ceea ce se poate întâmpla și în realitate. Astfel, cei care până ieri căutau ziua de ieri, azi o caută pe cea de răsalaltăieri, ceea ce duce în mod inevitabil, […]

Dimineață fiind și mintea mahmură având-o, hai să dezbatem azi tăierea crăcilor de aloe. Pentru aceasta, vom preciza că toporul ale cărei coadă are nevoie lucrătorul nu trebuie să fie prea lungă, deoarece momentul de torsiune ar produce efecte de torticolis pe spinarea acestuia, care ar sucomba indecent la locul faptei. Astfel, elementele preparative nu trebuie neglijate, ci, din contră, glijate cu multă străduință și incompetență. Precizez din nou că nu spetirea e motorul progresului, ci pietrele rămân – frază al cărei sens este departe de a putea fi intuit. Dacă lucrătorul, revenind la oile noastre, fură o oaie, atunci […]

Dacă floarea de cactus ar fi mai mare decât cea de juniperus, atunci acele cu gămălie de mult s-ar fi lezat. În condițiile date, însă, controlul sanitar are rolul de a-și exercita atribuția, ceea ce începe prin a se întâmpla, continuă prin a avea loc și se termină prin a fura. Ca-n codru. Ca la români. Suntem un popor capabil de a încălca un embargou ironic, dar și de a ne fura căciula de pe propria scăfârlie. Afacerile se țin lanț, profitul nici un șfanț, cum spune o vorbă veche de pe vremea când în România se găsea aur în […]

Divertismentul este arma împotriva televiziunii. Ce păcat că ultimele batalioane române s-au înecat în râul de Săniuță ce trece prin țară, îmbătându-ne-o. Patetic, eu mă exprim. Cu alte cuvinte, eu aicea vorbesc. Numitorul comun: 1. Unu este formula, unu e și Luna pe cer. Gemete înăbușite din camera de alături mă anunță că Robingo e pe sfârșite. TVR-ul nu mai are mascote. Nici cofetăria Ana, divorțată de Caiafa, nu mai are mascote, însă au africane, scoțiene, marocane, și alte specialități românești tradiționale, de genul acestora. Banii, oricum, nu sunt suficienți. Sunt bani, nu suficienți, și încremenirea clipei îmi răscolește optimismul. […]